2 lacrimi....

Primele 2 lacrimi s-au prelins usor, undeva la inceputul serii... in atata aglomeratie au trecut neobservate. Un timp am reusit sa ma gandesc la altceva.. prea putin timp. Am iesit sa iau ceva aer, ghinion, de fumat nu mai fumez, iar la baie nu curgea apa. Ma intorc.. lume vesela, concertul in floare.. frumos...
Credeam ca o sa imi fie mai usor daca o sa infrunt situatia, dar de data asta nu merge, de data asta nu merge nimic din ceea ce stiu eu. Cu cat sunt mai aproape de ea cu atat mai mult rau imi fac, dar cu cat sunt mai departe cu atat ma simt mai pierdut.. trebuie sa ii aud vocea des, sa o simt aproape, nu-mi ajunge doar sa o tin de mana, strans lipita de mine... trebuie sa ies, sa respir!
Afara cel putin sunt decat eu si cu mine... si cei doi mici ochi ce se formeaza pe caldaram, din restul lacrimilor mele, ma privesc in ei, nu ma recunosc, si totusi sunt ai mei. Cineva vine si imi sterge genele umede ale ochiului stang, ma linisteste si ii multumesc pentru asta! Cand apare si EA, ochii de pe caldaram sunt aproape uscati, la fel ca si cuvintele mele.. de ce ma mir... niciodata nu ma regasesc in fata ei.
Astept sa treaca timpul, desi nu as vrea sa o las sa plece.. imi place cum danseaza, imi place cum se plictiseste, imi place cum tace, imi place......
O ultima lacrima se prelinge pe obrazul drept...un firisor dintr-un izvor pe care il credeam si il speram secat.... nimeni n-a sorbit din el pana acum.... nici macar nu a fost observat..poate ca e mai bine!