Primele 2 lacrimi s-au prelins usor, undeva la inceputul serii... in atata aglomeratie au trecut neobservate. Un timp am reusit sa ma gandesc la altceva.. prea putin timp. Am iesit sa iau ceva aer, ghinion, de fumat nu mai fumez, iar la baie nu curgea apa. Ma intorc.. lume vesela, concertul in floare.. frumos...
Credeam ca o sa imi fie mai usor daca o sa infrunt situatia, dar de data asta nu merge, de data asta nu merge nimic din ceea ce stiu eu. Cu cat sunt mai aproape de ea cu atat mai mult rau imi fac, dar cu cat sunt mai departe cu atat ma simt mai pierdut.. trebuie sa ii aud vocea des, sa o simt aproape, nu-mi ajunge doar sa o tin de mana, strans lipita de mine... trebuie sa ies, sa respir!
Afara cel putin sunt decat eu si cu mine... si cei doi mici ochi ce se formeaza pe caldaram, din restul lacrimilor mele, ma privesc in ei, nu ma recunosc, si totusi sunt ai mei. Cineva vine si imi sterge genele umede ale ochiului stang, ma linisteste si ii multumesc pentru asta! Cand apare si EA, ochii de pe caldaram sunt aproape uscati, la fel ca si cuvintele mele.. de ce ma mir... niciodata nu ma regasesc in fata ei.
Astept sa treaca timpul, desi nu as vrea sa o las sa plece.. imi place cum danseaza, imi place cum se plictiseste, imi place cum tace, imi place......
O ultima lacrima se prelinge pe obrazul drept...un firisor dintr-un izvor pe care il credeam si il speram secat.... nimeni n-a sorbit din el pana acum.... nici macar nu a fost observat..poate ca e mai bine!
20:12 Mi-e foame. Iau pe mine ce haine apuc si plec la magazin. Cum ies in strada, ma izbeste un iz ciudat. Ciudat, nu e mirosul cu care m-am obisnuit cand ies afara. Acesta e plin de prospetime, de racoare si naturalete. Trag aer adanc si plec la pas. De ce sa iau masina pentru 500 de metri ? Gardul viu din stanga mea, frunzele brun-roscate de pe trotuar si lumina difuza imi dau impresia ca pasesc prin curtea unui conac boieresc. Unde a disparut strada pe care locuiesc ? Ma uit dupa o placuta... da, strada tot asa se numeste, insa, picaturile de ploaie care danseaza in lumina stradala ii dau un aer feeric, ireal. Sunt atat de usoare si de mici incat pare ca ninge. Oare toata lumea a stat 24 de ore in casa, ca mine ? De ce e atata liniste ? Nici macar un muc de tigare aruncat hai-hui, nici un ambalaj pierdut de continut; ciudat, strada este curatata martea si vinerea, niciodata sambata. Ma intreb daca visez, mai trag odata aer adanc, mult, curat, proaspat. Ajung la colt, fac stanga ; nici macar o masina nu a trecut pe langa mine, cata liniste. Doua fluvii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
