Ce vor de fapt femeile?

Nu, n-am sa ma apuc acum sa deschid cutia Pandorei. Tot ce pot sa fac e sa zgarii un pic suprafata. Si asta pentru ca tocmai am citit un articol, prin intermediul unei amice. Foarte fain de altfel acest articol, e placut sa fii prietenul cuiva, si sa ti se multumeasca. Oricum, numai faptul ca esti aproape pentru cineva conteaza foarte mult, si cred ca aduce beneficii ambelor parti; insa, cred ca aduce si frustrari in aceeasi masura!
Oricum, ceea ce am citit acum vine in contradictoriu cu un alt articol pe care l-am citit mai demult, dar pe care nu il mai gasesc.
Daca in acesta li se multumeste barbatilor care sunt alaturi de o femeie, fara nici un fel de intentii ascunse (da, se poate si asta), in celalalt se criticau barbatii de acest gen: adica femeile prefera masculul alfa (fie ca e vorba de fizic, fie ca e vorba de atitudine), si se plictisesc repede de cel care le canta in struna si se dau peste cap sa le puna lumea la picioare.
Spun ca cele 2 articole se bat in cap deoarece, in primul articol li se multumeste barbatilor care sunt alaturi de o femeie neconditionat, acestia chiar devenind un model de "prieten" pentru femeia respectiva, dar in acelasi timp, EL, este de neconceput ca fiind ceva mai mult.
Chiar din acest articol de multumire reiese ca cei "super misto", "foarte de treaba", sunt singuri; oare de ce? nu pentru ca nu prea merita sa fii de treaba? hmm, si uite ca totusi cele 2 articole nu se bat chiar atat de mult in cap....
Pana la urma, ce vor femeile? Pe cineva care sa le fie aproape si sa asculte? sau un strain alaturi de ele toata viata?
Putem doar sa speram ca vom si noi loviti de fulger, asemeni lui Mel Gibson, si vom auzi macar ce gandesc femeile, ca de inteles, sunt sigur ca nu o sa intelegem. Insa, daca in cazul lui Mel Gibson a fost o pedeapsa, in cazul multora ar fi o iesire din Zona Crepusculara.
Ceea ce am scris se vrea a fi doar o mica reflectare si nimic altceva! In plus, nici n-am fost prea coerent! So, take it as u like...