luni, 13 octombrie 2008

Cronica unei duminici

M-am trezit pe la 12:00, dupa o sambata mai mult sau mai putin odihnitoare). Intre 12:00 si 16:00 am tot facut planuri de iesit la relaxare, prea era soare afara:)... le-am schimbat din jumate'n jumate' de ora;)) Dupa ce am pierdut 1/5 din weekend in fata calculatorului (da, stiu, nasol:( ), m-am hotarat sa ies in final.
Asteptand in Herastrau o buna prietena admiram privelistea: 2 copii bateau mingea pe caldaram, foarte bine, dar ce-or manca? la 12 ani sunt mai solizi decat mine :)), skateri, rolleri, bmx-eri, si alti rotile-eri (frate ce de chestii pe 2-3-4 roti au aparut, si eu n-am mai mers pe o bicla de vre-un an:( [de ce dracu' am vandut-o?] ), reprezinta vreo 1/2 din oamenii din parc. Acelasi gen de bisericute: fete cu mult negru la ochi, 2-3 pierce-uri mai mult sau mai putin vizibile, baieti pletosi, care mai de care mai schematici, se intrec in a atrage atentia fetiscanelor fara buletin, care printr-o cazatura, care printr-o schema pe jumatate reusita; ce tru' sunt, mai ales tipul cu mana in ghips dar calare pe skate (in ce usa si-o fi prins degetul de avea toata mana in ghips???).
Foarte interesante mi se par cuplurile care se plimba impreuna pe role.. din pacate destul de putine... putini mai stiu sa se bucure de timpul liber petrecut impreuna.....
Uite ca apare amica mea! Nu ne-am mai vazut de o luna, nui nimic, inainte nu ne-am vazut 1 an:)). Dam o raita prin Herastrau, mica oaza de relaxare in zumzetul nebun de duminica al masinilor. Mancam un porumb copt, doamne, n-am mai mancat unul de vreo 2 ani, uitasem ce gust are, de fapt e pe aproape, nu se compara cu cel facut in tast sau facut pe vatra de bunica:X!
Vis-a-vis, o trupa amerindiana... credeam ca e Jose Fernando Wayra.. m-am inselat... si astia arata si canta interesant, dar nu se compara.... si chiar vroiam sa iau al treilea album al lui Jose:(.
Dupa vreo 3 ore de cheer up, povestiri si aduceri la zi (ms frumos!), plec pana la birou, cu gandul sa pregatesc ceva materiale pentru un seminar de maine; spre dezamagirea mea au fost facute deja... chiar aveam chef:( il sun pe sefu' sa-i spun ca am facut act de prezenta si ma indrept spre o noua destinatie: al meu fost coleg de liceu... taclale, conquiztador, table, dam un fotbal in casa (baiii, am 20 de ani:)), da' las ca imi place sa ma simt ca la 16:D), si cica hai sa ma duc si eu pe la casa mea; normal, stam in fata scarii pana mai adineauri... ce tare, parca nici n-am plecat din RDV..:D, atat ca acum nu mai stam pe scari in fata Asiromului palavragind verzi si uscate..blah blah...
Uite ca e deja 7 dimineata, in 3 ore tre' sa fiu la munca.. se lumineaza, ma duc sa-mi fac o cafea ca deja am dat-o in cronica de luni:))
Daca ai rezistat pana aici te felicit, ca nu mai stiu ce am scris! Buna dimineata!

Turism 2008-2009

Buna dimineata!
Pierzand noaptea aceasta de pomana (de fapt nu chiar, m-am intalnit cu o veche amica si cu un fost coleg de liceu, povestesc imediat...), mi-am adus aminte ca a reinceput cursul de turism organizat de domnul profesor Teodor Uscatu!
Cursul are ca scop pregatirea de ghizi in turism si diversificarea tipului de activitate fizica practicata sistematic de studenti. Daca veti intra pe site veti afla mai multe detalii si o multitudine de articole interesante.
Pe scurt, cursul de turism a fost inclus in planul de invatamint al Facultatii de stiinta si Ingineria Materialelor din Universitatea „Politehnica” Bucuresti in anul 1990, fiind conceput la acea data ca un curs facultativ de cultura generala pentru studentii din invatamantul superior tehnic. De 18 ani se desfasoara in fiecare miercuri, intre orele 18.00-20.00, in amfiteatrul JA 101, Facultatea de Transporturi, (aveti si o mica harta atasata pe site).
Deschiderea a avut loc miercurea trecuta pe 8, dar nu va speriati, se mai face o deschidere si miercurea aceasta pe 15, la ora 18:00, pentru cei care nu au putut ajunge saptamana trecuta. Deasemenea, tot atunci se face si inscrierea la curs.
Din experienta proprie va spun ca acest curs merita toata osteneala, atat din punct de vedere al atmosferei de curs si al informatiilor primite, cat si al aplicatiilor practice organizate de domnul profesor Teodor Uscatu alaturi de studenti, care eu zic ca sunt mai mult decat acceptabile, ca pret, pentru studenti! In plus, pentru studentii de anul II ai Politehnicii, cursul este acceptat ca facultativ si punctat in consecinta cu credite! Deasemenea, diploma primita la sfarsit este recunoscuta oficial!
Prima aplicatie practica va fi peste aproximativ o luna si se numeste Turul orasului Bucuresti. Nu cred ca e nevoie sa spun ce inseamna asta:).
Va stau la dispozitie pentru mai multe informatii, la fel si site-ul oficial al cursului.
Ne vedem acolo! Asta daca vreti sa participati la familia "de la turism":P.
joi, 9 octombrie 2008

Every man's dream=))

Dear Husband:

I'm writing you this letter to tell you that I'm leaving you for good.
I've been a good woman to you for seven years and I have nothing to show for it. These last two weeks have been hell. Your boss called to tell me that you had quit your job today and that was the last straw.
Last week, you came home and didn't notice that I had gotten my hair and nails done, cooked your favourite meal and even wore a brand new negligee. You came home and ate in two minutes, and went straight to sleep after watching the game. You don't tell me you love me anymore; you don't touch me or anything. Either you're cheating or you don't love me anymore, what ever the case is, I'm gone.

P.S. If you're trying to find me, don't. Your BROTHER and I are moving away to West Virginia together! Have a great life!

Signed: Your EX-Wife
________________


________________________

Dear Ex-Wife:

Nothing has made my day more than receiving your letter. It's true that you and I have been married for seven years, although a good woman is a far cry from what you've been. I watch sports so much to try to drown out your constant nagging. Too bad that doesn't work.
I did notice when you cut off all of your hair last week, the first thing that came to mind was "You look just like a man!" My mother raised me to not say anything if you can't say anything nice. When you cooked my favourite meal, you must have gotten me confused with
MY BROTHER, because I stopped eating pork seven years ago.
I went to sleep on you when you had on that new negligee because the price tag was still on it. I prayed that it was a coincidence that my brother had just borrowed fifty dollars from me that morning and your negligee was $49.99.
After all of this, I still loved you and felt that we could work it out. So when I discovered that I had hit the lotto for ten million dollars, I quit my job and bought us two tickets to Jamaica. But when I got home you were gone.
Everything happens for a reason I guess. I hope you have the fulfilling life you always wanted. My lawyer said with your letter that you wrote you won't get a dime from me. So take care.

P.S. I don't know if I ever told you this but Carl, my brother, was born Carla. I hope that's not a problem.

Signed Rich As Hell and Free!
Invatatoarea la scoala: Copii voi cum ati venit pe lume ? O fata raspunde ca a adus-o barza, un baiatel raspunde ca s`a nascut prin cezariana, iar Bula spune ca l-a adus feriboat-ul. Cum Bula feriboat-ul ? Cum asa? De unde stii tu asta? Pai, da, pentru ca ieri cand am trecut pe langa camera parintilor mei, l-am auzit pe tata cum ii spunea mamei : Nu mai feri botu`, ca iar facem un prost ca Bula !
duminică, 5 octombrie 2008

2 lacrimi....

Primele 2 lacrimi s-au prelins usor, undeva la inceputul serii... in atata aglomeratie au trecut neobservate. Un timp am reusit sa ma gandesc la altceva.. prea putin timp. Am iesit sa iau ceva aer, ghinion, de fumat nu mai fumez, iar la baie nu curgea apa. Ma intorc.. lume vesela, concertul in floare.. frumos...
Credeam ca o sa imi fie mai usor daca o sa infrunt situatia, dar de data asta nu merge, de data asta nu merge nimic din ceea ce stiu eu. Cu cat sunt mai aproape de ea cu atat mai mult rau imi fac, dar cu cat sunt mai departe cu atat ma simt mai pierdut.. trebuie sa ii aud vocea des, sa o simt aproape, nu-mi ajunge doar sa o tin de mana, strans lipita de mine... trebuie sa ies, sa respir!
Afara cel putin sunt decat eu si cu mine... si cei doi mici ochi ce se formeaza pe caldaram, din restul lacrimilor mele, ma privesc in ei, nu ma recunosc, si totusi sunt ai mei. Cineva vine si imi sterge genele umede ale ochiului stang, ma linisteste si ii multumesc pentru asta! Cand apare si EA, ochii de pe caldaram sunt aproape uscati, la fel ca si cuvintele mele.. de ce ma mir... niciodata nu ma regasesc in fata ei.
Astept sa treaca timpul, desi nu as vrea sa o las sa plece.. imi place cum danseaza, imi place cum se plictiseste, imi place cum tace, imi place......
O ultima lacrima se prelinge pe obrazul drept...un firisor dintr-un izvor pe care il credeam si il speram secat.... nimeni n-a sorbit din el pana acum.... nici macar nu a fost observat..poate ca e mai bine!
Indeed, after you!

20:12 Mi-e foame. Iau pe mine ce haine apuc si plec la magazin. Cum ies in strada, ma izbeste un iz ciudat. Ciudat, nu e mirosul cu care m-am obisnuit cand ies afara. Acesta e plin de prospetime, de racoare si naturalete. Trag aer adanc si plec la pas. De ce sa iau masina pentru 500 de metri ? Gardul viu din stanga mea, frunzele brun-roscate de pe trotuar si lumina difuza imi dau impresia ca pasesc prin curtea unui conac boieresc. Unde a disparut strada pe care locuiesc ? Ma uit dupa o placuta... da, strada tot asa se numeste, insa, picaturile de ploaie care danseaza in lumina stradala ii dau un aer feeric, ireal. Sunt atat de usoare si de mici incat pare ca ninge. Oare toata lumea a stat 24 de ore in casa, ca mine ? De ce e atata liniste ? Nici macar un muc de tigare aruncat hai-hui, nici un ambalaj pierdut de continut; ciudat, strada este curatata martea si vinerea, niciodata sambata. Ma intreb daca visez, mai trag odata aer adanc, mult, curat, proaspat. Ajung la colt, fac stanga ; nici macar o masina nu a trecut pe langa mine, cata liniste. Doua fluvii Colorado, prin doua Mari Canioane, serpuiesc in fata mea. De cand n-a mai trecut tramvaiul au ramas la fel. Trebuie sa fac dreapta, lumina semaforului ma sacaie, cinci masini au aparut de nicaieri, la fel si un grup de tineri galagiosi. Abia astept sa ma intorc pe aleea conacului. Imi ia de doua ori mai mult sa fac drumul inapoi; nu din cauza greutatii, ci din cauza atmosferei. Ceva ma opreste sa intru in scara si ma face sa respir avid. M-am plictisit sa scriu, dar nu m-as plictisi niciodata sa stau afara si sa ma desfat cu un astfel de festin atat de rar de gasit in Bucuresti. Imi fac curaj si intru in casa; deschid usa balconului si ma gandesc: uite ca si Bucurestiul poate fi iubit! Uite ca el intra in casa si imi multumeste, mangaindu-ma cu o mana transparenta de racoare!

P.S. Articolul acesta a fost scris saptamana trecuta, sambata seara.. dar am preferat sa-l postez azi.